Dreptul penal al minorilor este definit după cum urmează. Dreptul penal al minorilor este considerat ca fiind un subdomeniu al procedurii penale care se referă în mod specific la infractorii minori și adolescenți. Dreptul penal al minorilor este un așa-numit drept penal special, care se aplică numai infractorilor care nu au împlinit încă vârsta de 21 de ani la momentul săvârșirii infracțiunii.
În detaliu, acest lucru înseamnă că în dreptul penal al minorilor se face o distincție între minori, infractori cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani, și adolescenți, infractori cu vârste cuprinse între 18 și 20 de ani. Fundamentul juridic pentru aplicarea dreptului penal al minorilor este Legea privind tribunalele pentru minori, prescurtat JGG.
Dreptul penal al minorilor este un drept penal special care se aplică minorilor și adolescenților care au comis o infracțiune penală. Infracțiunile exacte acoperite de dreptul penal al minorilor pot varia în funcție de jurisdicție, dar includ, de obicei, următoarele infracțiuni:
Agresiunea este o infracțiune penală prin care o persoană provoacă, în mod intenționat sau din neglijență, vătămări corporale unei alte persoane. Acest lucru poate fi făcut, de exemplu, printr-o lovitură, o împingere, o tăietură sau o altă amenințare fizică.
În Germania, vătămarea corporală este reglementată la articolele 223-229 din Codul penal (StGB). Pedeapsa pentru vătămare corporală depinde de gravitatea vătămării și de cunoașterea prealabilă sau de intenția făptuitorului. În cazurile grave, vătămarea corporală poate fi pedepsită cu o pedeapsă cu închisoarea de până la cinci ani, în timp ce în cazurile mai ușoare se poate aplica o amendă sau o pedeapsă cu suspendare.
Este important de reținut că agresiunea poate fi pedepsită și ca parte a unei infracțiuni mai mari, cum ar fi agresiunea sau șantajul. În aceste cazuri, pedeapsa poate fi mai mare decât în cazul unei simple agresiuni.
O altă formă de vătămare corporală este vătămarea corporală din neglijență, atunci când o persoană provoacă o vătămare fără intenție, dar este responsabilă pentru aceasta din cauza unui comportament neglijent sau a neglijenței. În aceste cazuri, pedeapsa poate fi mai ușoară, dar victima are totuși dreptul la daune și la o despăgubire corespunzătoare.
Furtul este o infracțiune penală prin care cineva ia în mod ilegal bunurile altei persoane cu intenția de a și le însuși în mod permanent. În Germania, furtul este reglementat la articolele 242 - 244 din Codul penal (StGB).
Furtul poate fi comis în mai multe moduri, inclusiv:
Este important de reținut că furtul poate fi pedepsit și ca parte a unei infracțiuni mai mari, cum ar fi furtul din locuință sau tâlhăria. În aceste cazuri, pedeapsa poate fi mai mare decât în cazul unui furt pur și simplu.
Pe lângă pedeapsă, instanța poate, de asemenea, să dispună despăgubirea victimei sau repararea prejudiciului.
Vandalismul este o infracțiune penală prin care o persoană provoacă, în mod intenționat sau din neglijență, daune proprietății publice sau private. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, prin distrugerea clădirilor, a operelor de artă, a vehiculelor sau a instalațiilor publice.
În Germania, vandalismul este reglementat la articolele 303 - 305 din Codul penal (StGB). Pedeapsa pentru vandalism depinde de gravitatea pagubelor și de cunoștințele sau intenția anterioară a infractorului. În cazurile grave, vandalismul poate fi pedepsit cu o pedeapsă de până la cinci ani de închisoare, în timp ce în cazurile mai ușoare se poate aplica o amendă sau o pedeapsă cu suspendare.
Este important de reținut că vandalismul poate fi pedepsit și ca parte a unei infracțiuni mai mari, cum ar fi incendierea sau deteriorarea proprietății. În aceste cazuri, sancțiunea poate fi mai mare decât în cazul vandalismului.
Pe lângă pedeapsă, instanța poate, de asemenea, să dispună despăgubirea victimei sau repararea prejudiciului pentru repararea sau înlocuirea acestuia. Este important ca persoanele acuzate de o infracțiune penală să contacteze un avocat specializat în justiție juvenilă pentru a-și proteja drepturile și opțiunile.
Termenul "jaf" se referă la o infracțiune penală caracterizată prin luarea sau luarea cu forța a unei proprietăți sau a unor bunuri împotriva voinței proprietarului. Jaful este o infracțiune gravă care, în majoritatea țărilor, este pasibilă de pedepse severe, cum ar fi închisoarea sau o amendă mare.
În detaliu, jaful include următoarele elemente:
Este important de reținut că jaful este o infracțiune care poate avea efecte atât fizice, cât și psihologice asupra victimei. Prin urmare, persoanele care comit o infracțiune de furt calificat sunt, de obicei, pedepsite riguros.
Incendiul premeditat este o infracțiune penală prin care se provoacă intenționat un incendiu care are ca rezultat deteriorarea proprietății, a clădirilor sau a zonelor naturale. Este o infracțiune gravă, care afectează atât infractorul, cât și victima.
În detaliu, incendiul premeditat include următoarele elemente:
Este important de reținut faptul că incendiile provocate nu duc doar la pierderi financiare, ci și la vătămări corporale și chiar la moartea oamenilor și a animalelor. În plus, incendiile provocate pot duce, de asemenea, la probleme de mediu și la distrugerea zonelor naturale. Prin urmare, persoanele care comit o infracțiune de incendiere sunt, de obicei, pedepsite aspru.
Infracțiunea de încălcare a Legii privind stupefiantele se referă la acțiunile care încalcă legile care reglementează manipularea stupefiantelor. Aceste legi stabilesc ce stupefiante sunt permise, cum pot fi fabricate, distribuite și utilizate și stabilesc sancțiuni pentru încălcări.
În detaliu, o infracțiune la Legea privind stupefiantele include următoarele fapte:
Pedepsele pentru infracțiunile legate de stupefiante pot varia în funcție de gravitatea infracțiunii și de legislația țării respective, dar pot varia de la o amendă consistentă la pedeapsa cu închisoarea.
O infracțiune în materie de arme se referă la acțiunile care încalcă legile care reglementează manipularea armelor. Aceste legi stabilesc ce tipuri de arme sunt permise, cum pot fi achiziționate, posedate, purtate și folosite și stabilesc sancțiuni pentru încălcări.
În detaliu, o infracțiune la Legea privind armele include următoarele fapte:
Pedepsele pentru infracțiunile legate de legea privind armele pot varia în funcție de gravitatea infracțiunii și de legislația țării, dar pot varia de la o amendă mare la pedeapsa cu închisoarea.
O infracțiune sexuală este orice act care încalcă integritatea sexuală a unei persoane și care este comis fără consimțământul sau împotriva voinței acesteia.
Câteva exemple de infracțiuni sexuale sunt:
Este important de reținut că aceste infracțiuni nu sunt doar o infracțiune fizică, ci pot provoca și traume emoționale și psihologice.
În Germania, minorii și adolescenții au doar o vârstă limitată pentru a comite infracțiuni. Prin urmare, infracțiunile lor sunt clasificate drept "abatere educațională", din cauza vârstei încă tinere a autorilor. În astfel de scenarii, termenul "vârstă de răspundere penală" se referă la momentul din viața unui infractor de la care acesta este responsabil din punct de vedere penal pentru faptele pe care le-a comis și, prin urmare, poate fi, de asemenea, urmărit penal pentru acestea la nivel juridic.
Deși în Germania se atinge "vârsta condiționată de răspundere penală" la vârsta de 14 ani, se poate considera că o persoană a atins responsabilitatea penală deplină doar la vârsta de 18 ani. Înainte de această vârstă, potrivit JGG, infractorul nu este capabil să evalueze corect și complet consecințele potențiale ale acțiunilor sale. În consecință, infracțiunile comise de un infractor cu vârsta sub 14 ani nu pot fi pedepsite de lege sau aceste persoane nu pot fi pedepsite pentru ele.
Și aici există excepții. Pentru că, dacă un autor are peste 14 ani sau avea peste 14 ani la momentul săvârșirii infracțiunii și această persoană nu este considerată suficient de matură din punct de vedere mental, nici aceasta nu poate fi pedepsită pentru faptele sale. Adolescenții cu dizabilități sau restricții mentale, de exemplu, se încadrează în acest criteriu.
Pe scurt, aceasta înseamnă că se consideră că minorii cu vârsta de până la 14 ani nu au atins vârsta răspunderii penale, că minorii cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani au atins vârsta răspunderii penale într-o anumită măsură și că minorii cu vârsta cuprinsă între 18 și 21 de ani au atins vârsta răspunderii penale în conformitate cu JGG. Începând cu vârsta de 21 de ani, toate infracțiunile intră în sfera de aplicare a dreptului penal pentru adulți.
Obiectivul general al dreptului penal al minorilor, întrucât în acest domeniu al dreptului se presupune în principal că delincvența minorilor și a adolescenților infractori se datorează în mare parte educației părinților sau este un rezultat al acesteia, este de a crea un prognostic comportamental pozitiv în ceea ce privește comportamentul în cadrul normelor sociale prin intermediul unor măsuri educaționale adecvate.
Prin urmare, în cele mai multe cazuri, în funcție de gravitatea infracțiunii, nu se impun pedepse privative de libertate sau amenzi. Prin urmare, educația infractorilor, precum și prevenirea altor infracțiuni prin intermediul sancțiunilor educative reprezintă punctul central al dreptului penal al minorilor, pentru a evita recidiva și comiterea de noi infracțiuni.
§ Secțiunea 2 (1) JGG spune următoarele despre acest lucru:
"(1) Aplicarea dreptului penal al minorilor are ca scop principal să prevină recidiva unui minor sau adolescent. Pentru a atinge acest obiectiv, consecințele juridice și, ținând seama de dreptul părinților la educație, procedurile sunt orientate în primul rând către ideea de educație".
În dreptul penal al minorilor, trebuie respectate anumite cerințe speciale și norme procedurale pentru a se asigura că drepturile și bunăstarea inculpatului minor sau copil sunt protejate. Iată câteva aspecte importante la care trebuie să fiți atenți în cadrul procedurilor penale pentru minori:
Spre deosebire de dreptul penal al adulților, dreptul penal al minorilor este în mod clar special, deoarece se concentrează pe sancțiunile educaționale. În cadrul procedurilor penale în dreptul penal al minorilor, asistența judiciară pentru minori reprezintă o poziție care plasează în prim-plan viziunea pedagogică și socială în ceea ce privește pronunțarea sentinței. Astfel, în prim-plan se află sprijinirea dezvoltării pozitive și evitarea măsurilor de distrugere a vieții din partea instanței prin intermediul pedepselor.
Asistența judiciară pentru minori are, de asemenea, drepturi speciale în cadrul procedurilor penale. Acestea sunt următoarele:
În plus, este sarcina asistenței instanței pentru minori să examineze îndeaproape mediul personal al acuzatului, precum și personalitatea acestuia în ceea ce privește găsirea unei sancțiuni adecvate. Pedeapsa, sancțiunile, sunt derivate ulterior din aceste constatări ale asistenței judiciare pentru minori.
Cu toate acestea, inculpatul, minorul, are, de asemenea, opțiunea de a renunța la participarea asistenței judiciare pentru minori în cadrul procedurilor penale. § Secțiunea 7 JGG prevede în acest sens:
"Instanța pentru minori și, în procedurile preliminare, parchetul pentru minori pot renunța la respectarea cerințelor din subsecțiunea 3 și, la cererea asistenței judiciare pentru minori, la respectarea cerințelor din subsecțiunea 4, prima teză, în măsura în care acest lucru este justificat pe baza circumstanțelor cauzei și este compatibil cu interesul superior al minorului."
În consecință, renunțarea la participarea și prezența asistenței judiciare pentru minori în cadrul procedurilor penale depinde de circumstanțele și gravitatea infracțiunii, precum și de bunăstarea minorului. Trebuie remarcat faptul că renunțarea la participarea și implicarea asistenței judiciare pentru minori în proces trebuie să fie comunicată tuturor părților implicate. Și în acest caz, se face distincția între procedura principală și procedura preliminară. Cu toate acestea, în cadrul procedurilor preliminare, se poate renunța la asistența instanței pentru minori numai dacă procedurile se încheie fără depunerea unei plângeri publice.
Renunțarea la prezența asistenței instanței pentru minori în procedura principală poate fi comunicată verbal în cursul procedurii, nefiind necesară o cerere separată în acest sens. Cu toate acestea, acest lucru trebuie discutat în detaliu cu avocatul apărării, un avocat specializat în dreptul penal al minorilor, în prealabil.
După cum s-a discutat deja pe larg, dreptul penal al minorilor, în comparație cu dreptul penal al adulților, impune în primul rând pedepse cu scop educativ, cum ar fi prestarea de muncă în folosul comunității într-o instituție socială, în timp ce dreptul penal al adulților impune amenzi sau pedepse cu închisoarea.
O altă diferență între cele două discipline de drept penal este instanța responsabilă. În ceea ce privește dreptul penal al minorilor, instanța separată pentru minori este responsabilă pentru a decide cu privire la răspunderea penală a infractorului. De asemenea, audierile principale în cadrul cărora se pronunță hotărâri cu privire la minori nu sunt publice, în conformitate cu articolul 48 JGG.
În plus, drepturile părinților și ale tutorilor sunt, de asemenea, luate în considerare în timpul procedurilor penale pentru minori. Li se permite să fie prezenți în timpul procesului și chiar li se oferă posibilitatea de către instanța pentru minori de a face declarații cu privire la infracțiune, precum și posibilitatea de a prezenta apărarea. Avocat, avocat pentru dreptul penal al minorilor.
O altă diferență serioasă între legislația penală pentru minori și cea pentru adulți este că pedeapsa maximă cu închisoarea este de 10 ani pentru minori și de 15 ani pentru adolescenți.
Una dintre celelalte măsuri ale instanței pentru minori în dreptul penal juvenil este detenția tinerilor. Spre deosebire de avertisment, pedeapsa detenției tinerilor este mult mai severă, deoarece poate fi impusă de către instanța pentru minori sub forma detenției de agrement, a detenției de scurtă durată sau chiar a detenției permanente.
Pedeapsa pentru minori este cea mai severă pedeapsă care poate fi impusă de către instanța pentru minori, deoarece înseamnă privarea absolută de libertate a minorului sau adolescentului. Durata pedepsei aplicate minorilor depinde de amploarea și gravitatea infracțiunii, dar durata minimă a acestei privări de libertate este de șase luni.
Durata maximă a pedepsei cu închisoarea care poate fi impusă este de cinci ani, cu condiția ca infracțiunea să nu fie omor, de exemplu, iar minorul sau adolescentul să nu fie considerat adult. În acest caz, însă, pedeapsa privativă de libertate poate fi aplicată pentru o perioadă de până la 10 ani. Ar trebui remarcat faptul că o astfel de circumstanță și o astfel de infracțiune ar fi pedepsită cu până la 15 ani de închisoare în conformitate cu legislația penală pentru adulți.
Secțiunea 106 (1) din JGG prevede în detaliu următoarele:
"În cazul în care trebuie să se aplice dreptul penal general din cauza infracțiunii comise de un adolescent, instanța poate impune o pedeapsă privativă de libertate de la 10 la 15 ani în loc de închisoare pe viață."
Cu toate acestea, în cazul în care se întâmplă ca un adolescent să fie condamnat în conformitate cu legislația penală pentru adulți, există întotdeauna posibilitatea ca acesta să își reducă pedeapsa în conformitate cu articolul 106 JGG. Cu toate acestea, este de competența evaluării profesionale a avocatului apărării, un avocat specializat în dreptul penal al minorilor, să inițieze aceste măsuri.
Sediul principal - Kerpen
Domnul Patrick Baumfalk, avocat
Drum principal 147
50169 Kerpen
Germania
Sucursală - Witten
Domnul Patrick Baumfalk, avocat
Strada Berlin 4
58452 Witten
Germania
Partenerul nostru de cooperare în SUA, FL, Merritt Island, Spacecoast și Miami, SUA:
Dl Alexander Thorlton, avocat - Centrul de Drept Imobiliar și Imigrație German American, LLC
Web design & SEO de la Servicii Baumfalk